In timp ce stateam ieri la semafor, am observat ceva suspect in masina de pe banda din dreapta mea. Soferul savura o bere la doza. Initial am crezut ca bea un energizant, dar se vedea ca doza e de 0.5l iar mai apoi, vazand inscriptia de pe doza, mi-am dat seama ca e o bere.
Cine stie, poate inchina in cinstea noului cod rutier.
Nu mai suport oamenii care te saluta in felul urmator: “Salut! Ce faci?”, “Ceau! Ce faci?“. Nu inteleg de ce fac asta, mai ales ca iti arunca intrebarea “Ce faci?” cand te intalnesti cu ei si nimeni nu are timp de vorba.
Ma enerveaza faptul ca nu prea ai ce sa raspunzi la un asemenea salut. Daca te gandesti acum la rece, ai putea sa raspunzi “Bine”, problema e ca fiind in graba nu stii ce sa raspunzi. Daca doar saluti inapoi, probabil e rau ca o tai repede, daca raspunzi in mai mult de 3 cuvinte, de obicei ajungi sa te simti prost sau cealalta persoana iti arunca privirea de “ce ma intereseaza pe mine asta, eram doar politicos”.
Intr-un fel mi se pare absurda intrebarea asta, adica te intalnesti cu cineva pe strada, amandoi sunteti grabiti, amandoi vedeti chestia asta, nimeni nu are chef de conversatie, atunci ce naiba mai intrebi. Ce ar putea sa raspunda celalalt? “Fac bine, merg pe strada grabit si nu stiu ce sa raspund dobitocilor ce pun intrebari tampite”. Chestia asta seamana cu celebra intrebare pe care o primesti cand raspunzi la telefonul fix: “Esti acasa?”.
Ieri am avut o zi foarte ciudata, multe lucruri au mers relativ prost spre bine, multe lucruri de rezolvat, oboseala multa si mult rahat de caine. Da, rahat de caine.
Ziua de 30 noiembrie 2006 a fost ziua in care am calcat de 3 ori in rahat de caine, de fiecare data in fata casei pe trotuar. Daca erau marcajele unor caini vagabonzi, nu ma enervam, partea frumoasa e ca aici in zona nu exista caini vagaboni, exista doar stapani cretini ce-si plimba cainii si ii lasa sa se cace pe trotuar. Cel mai mult imi plac batranele sclerozate ce scot cainii la plimbare si ii incurajeaza: “bravo mama, asa, fa caca mare, fa caca mare” si apoi se iau si pleaca lasandu-mi mie in fata garajului si in fata portii de intrare gustarica avuta de exemplarul canin din dotare.
La nervii pe care mi i-am facut astzi, m-am gandit si la un plan. Imi voi alege o zi si voi sta la panda, in momentul in care un dobitoc isi mai lasa patrupedul sa se cace in fata casei, iau o lopatica, astept sa se departeze si arunc cu rahatul dupa el.
Va rog sa va abtineti si sa nu-mi spuneti ca voi fi de 3 ori mai norocos. 
Senzational, va dati seama la ce nivel este internetul romanesc daca cineva a ajuns sa-mi copieze blogul. Mi se pare de necrezut, am mai putini vizitatori pe zi decat un vagon de tramvai de la ora 15 si scriu mai prost decat reteta de pe un pachet de biscuiti turcesti contrafacuti.
Pozele cu mesajele de pe respectivul blog (nu are rost sa-l mentionez):
Linkurile catre mesajele originale: Cine scrie, cine citeste?, Cat e ceasul?
Multumiri lui Jokes si lui DarkComy pentru ca mi-au atras atentia.
Am mai vazut de cateva ori masini cu semn de incepator mai mare decat cel normal, dar asta le intrece pe toate. Pe langa faptul ca si-a pus grozavia aia cu diametrul de juma’ de metru, omul asta si-a mai pus si semnul normal. Cred ca e o forma de autoironie (hehe, autoironie), e ca si cum un politist ar spune bancuri cu politisti.
Pe langa faptul ca nu am timp, nu mai am nici chef sa scriu pe blog. Acum ma intreb cine m-a pus sa-mi fac blog? Cred ca a fost un moft, e trendy sa ai blog, alt motiv nu prea vad. Cine s-ar obosi sa citeasca aberatiile scrise de mine, sau de alti oameni in general. Exista unele persoane ce au ceva de oferit, poate prin experienta lor sa ii ajute pe altii, eu nu nu fac parte din aceasta categorie. Am decis ca voi incerca sa re.inventez :p acest minunat colt de internet. Ne revedem in curand.
Cand eram mic, zapada insemna sanie, derdelus, oameni de zapada, batai cu bulgari si multe altele. In ziua de azi nu ma pot gandi decat la faptul ca dimineata, daca zapada e prea mare si soseaua e inghetata, va trebui sa ma duc la serviciu fie pe jos, fie cu taxiul (nu-mi place sa canduc pe zapada, mai ales daca nu am lanturi sau cauciucuri de iarna).
E incredibil cum s-a gasit sa ninga, nu cred ca in Arad a mai nins la inceputul lui noiembrie de vreo 20 de ani, tocmai acum cand mai aveam doar o saptamana din preaviz si apoi “bye bye work!”. Cred ca sunt pedepsit pentru lene si demisie. 
Fie ca vrem, fie ca nu vrem, trebuie sa recunoastem ca traim intr-o societate de cameleoni. Omul in ziua de azi trebuie sa se modeleze in functie de cum ii dicteaza societate si mediul inconjurator, asta pentru a fi acceptat. Unii ar putea spune ca nu e nimic ciudat la un asemenea comportament, trebuie sa ne adaptam la mediul in care traim. Problema este ca, acceptand sa te transformi intr-un cameleon, iti pierzi identitatea, nu mai esti o persoana unica, esti pur si simplu un om dintr-o multime.
Sa luam un exemplu. De ce fumeaza lumea? Majoritatea persoanelor se apuca de fumat pentru “the cool factor”, pentru ca au un prieten/prietena ce fumeaza si vor sa il/o imite. Am avut colegi in anul I ce s-au apucat de fumat pur si simplu pentru ca alti colegi fumau. Nu au avut un motiv real, pur si simplu asa se face. Cu timpul uita insa de ce s-au apucat si totul devine o obisnuinta. Nu vreau sa acuz pe nimeni, imi dau seama ca la o varsta frageda nu-ti pasa ca fumul ala te va omora, problema e ca la un moment dat vor trebui sa suporte consecintele actiunilor din trecut, iar acest lucru nu va fi deloc placut.
In 1986 s-a aproximat ca omul are o memorie pe termen lung de 10 la puterea 9 biti? Dupa calculele mele asta ar insemna (cred) aproximativ 119 Mb. In cazul in care petreceti cateva ore pe zi citind, invatand, ascultand etc, procesati in intreaga viata aproximativ 1 Gb de text.
Chestiile astea le-am aflat documentandu-ma pentru orele de Inteligenta Artificiala. Cred ca mi-am gasit materia preferata pentru semestrul asta.
